poliția-n acțiune

[Transcrierea este a unei scrisori ce a fost găsită între hârtiile lui din dosarul cu mici poeme în proză intitulate „… fluturilor de mătase”. Conform grafiei, acestea au fost scrise în liceu și puțin după. De altfel am găsit și tezele de la Limba și Literatura Română, unde practica aceeași metodă de a scrie. Nu știm încă cine e semnatara scrisorii. Continuăm să căutăm, deși nu prea sunt indicii. Decedatul era un tip discret și nu-și nota nici măcar numerele de telefon sau adresele personajelor cu care el avea relații intime. E o dovadă de memorie foarte bună, ceea ce face ca soluția unei sinucideri cauzate de nebunie totală sau temporară să fie luată în discuție. Vom raporta săptămâna viitoare.]

cretinule, idiotule, lepădătură, jigodie, ordinarule, labagiule etc.

nu mi-ai mai scris. pesemne bucătăria-ți miroase atît de frumos, încît nici nu se mai pune ideea de-a-mi însăila cîteva vorbe, acolo, pe-o coală măcar a șaptesprezece. mă rog… și sunt și pisăloagă, pentru că-ți aduc aminte ce ziceai înainte de a pleca teleleu, în lumea largă. „îți voi scrie, iubito zi de zi, ceas de ceas”. asta pe cînd îmi sărutai sfîrcurile și eu plîngeam că n-am să te mai văd vreodată. mă rog. versurile-ți țîșneau ca sperma între țîțele mele, cărora le făceai onoarea de a spune că-s ca două portocale, pentru că mere folosește toată lumea, iar eu proasta eram căzută pe spate, neștiind că tu îți vorbești ție, nu comunici, nu dai, doar băsmești ca porcul care guiță. era doar ispita de a mă afla în preajma ta cînd priveai tavanul și mă rugai să-ți fiu călimară cu cerneală dulce acrișoară și știam că-mi vorbești de ce ascundeam eu între picioare acum doi ani jumate și m-ai făcut să urlu de bucurie cînd mi le desfăceai larg noapte în cișmigiul pustiu sub felinarul de cum treceai podul. ai uitat cînd mă rugai să te sărut cu gura plină de spermă pentru că… și dădeai cu teorii pline de subtilități pe care nu le-am înțeles niciodată, iar tu n-ai amabilitatea de a le desface ca să pricep și eu ceva. uiți că nu toată lumea poate să se prindă cînd bați tu cîmpii sau chiar spui niște lucruri deștepte. mie măcar mi se păreau toate geniale, dar acum îmi dau seama că dacă nu pricep, mai bine-mi trag un glonț în cap decît să-mi dau cu părerea. acum știu și sunt mult mai împăcată cu gîndul că nu mai cad pe spate la orice pîrț pe care-l trage domnia ta, geniule. ce-mi ziceai din cînd în cînd, cîte un cuvînt atent măsluit, după tăceri de zile întregi în care ne-o trăgeam ca nebunii, n-o să spui că nu ții minte acum, ca sa vezi dacă tocătorul de versuri este erect și-n stare de maximă funcționare, cred că era spus doar ca să urmărești reacțiile unei proaste ca mine care avea orgasm numai cînd vomitai sunete. ceea ce nu înțeleg e de ce te iubesc așa de apăsător, ca și cum ar fi o caniculă-n mine, grea, umedă, scîrboasă. de ce dracului nu mai scrii. de două luni n-am mai primit nimic, iar la cnn nu dau știrea că marele poet a crăpat înfundat de băutura care-ți halea mințile, alea puține și rarefiate, pe care le mai aveai. mi-e dor de tine înfiorător, dar nu știu dacă o să-ți trimit căcatul ăsta de scrisoare pe care mă plîng că-s așa de proastă încît să nu-mi pese de mine și să piș ochii de cîte ori mă gîndesc că poate ți s-ar fi întîmplat ceva ireparabil. hai pa, că devin romantică și-mi aduc aminte cum m-ai întrebat de numele meu aplecîndu-ți capul cu pletele-ți negre la urecheam mea, atunci, în parc cînd venisem de la meditație și fumasem o țigară înainte de a mă duce acasă. aveai mutra în întuneric și nu distingeam trăsăturile, dar ți-am spus numele meu și am simțit că zîmbești și m-am udat toată. și cînd am fost prima dată la tine. și cînd ai luat foile alea, după ce m-ai dezbrăcat, și mi-ai citit ore întregi de parcă nu eram doi tineri goi unul lipit de celălalt. te mîngîiam, dar parcă nu-ți păsa, recitai egal fără pauze sau alte semne de punctuație cu capul pe pernă. te-am oprit sărutîndu-te și ai lăsat hîrtiile pe jos, pe covor. îmi plăcea să-mi desfac picioarele mult și ție-ți plăcea… ce dracului fac acum? nasol. ce să fac? măcar să-ți fie bine. te iubesc încă, deși nu stau să te aștept. mi-am mai tras-o cu vreo doi, dar numai sporadic. de la bere mi se trage, știi tu. scrie-mi, imbecilule. vezi că am învățat să pun virgule, așa că fă un efort. nici nu știu dacă adresa mai e bună, dacă n-ai plecat aiurea, dacă nu ești mort. mai bine să fii mort, auzi tu? morții mă-tii!

eu

p.s. să nu fi mort, dobitocule… te iubesc…

[pe verso scria cu roșu, cu majuscule mari: „ȘI EU TE IUBESC, FĂ, MINUNATO, DAR NU POT SĂ SCRIU, FUTU-I”]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s