mașina timpului

am văzut acum o bucată cam ca tine, cu cracii mai lungi decît căldura asta ce ți se-așează pe ceafă. dădea din fese ca un metronom umed și-i urla pielea de dorință. pe șoldurile ei mi-aș fi așezat palmele cu hărțile liniilor de se desfac în viitorul neștiut al autopsiei mele. avea părul prins în vîrful capului, iar gîtul era mai lung decît al unei lebede în zbor. vibra mersul ei, cum te uiți tu la mine pe cînd umblu gol prin toate-ncăperile turnului și țipi ca să mă ștergi din memoria noastră comună. asta n-am înțeles niciodată. de ce vrei să faci cunoștință cu mine, iar, ca atunci cînd ți-ai pus capul la picioarele mele? de ce nu mă uiți doar? deschizînd ochii te vei întreba cine-i bărbatul cu ochii mirați de peste vreme. n-am mai muri vreodată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s