fratele meu chiupul

distorsionate sunetele se prind de marginile line-ale urechilor să nu cadă-năuntrul otrăvitor al urechilor. de obicei se pune o iarbă de leac, un oximoron palid, aproape insesizabil, și ele, adormite de blîndețea ironiei, curg în mine ca-ntr-o amforă care-a fost plină cîndva cu ulei de măsline. doar lutul e lucios de trecerea generațiilor de lichid galben-verzui, aromat. să fi fost vreun chiup de mult sau argila din care făcutu-s-au șoldurile ei și trupul meu nesimțitor de la marea cea neagră? fost-am frați gemeni sau doar tălpile trecut-au prin ținutul acela cu un alt suflet în brațe? întrebări ca să treacă vremea aceasta ascuțită ca un parcurs de satîr.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s