culoarea ca adresă

dacă ai de unde, ia culorile. alege ca din palma ce pare întinsă. poate albastru să fie patima, mai mult decât roșu sau galbenul țipător al fricii în această margine a lumii dinspre tăcere. de fapt nu despre tăcere e vorba, ci despre rupere, despre depărtare sau sfîșiere, după care-ți lipsește jumătate de piept. cum ne mai limpezim trăirile-n cenuşa sidefie a urmelor… cum mai mergem în piețe să hăulim dragostea noastră de îmbrățișare… cum ne mai punem zorzoane, ca și cum ar fi înțelegere… vă plac cuvintele mai mari decît pepenii verzi ai lui iulie? eu aş fi pus mâini, ce trimit, pași ce cuprind sau linişte ce parcurge, țăndări apoase, istoria mirărilor… dar de fapt, cum să spui, ce să spui… de parcă vorbele s-ar acoperi cu sinele lor ambiguu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s