iliada unui singur personaj

personajele… personajul… mă-ndoiesc de existență în afara uneia care este doar trunchi. știi foarte bine ce spun. nu mai dau exemple, că le știe toată lumea, iar cei care nu le știu ar face bine să citească. întîi absorbi. apoi faci un colaj din ce ești tu și din ceea ce vezi. amănuntele mici nu prisosesc niciodată. lucrurile din jurul lor se mișcă, fac parte sau completează obiectul. problema e că dacă nu ești sincer, iar imaginația dă rateuri, poate să iasă strîmb. dragule, nu are rost să compui oameni numai din imaginație. vei calchia, desigur, stări și amestecul va ieși fără viață. diferențele sunt date de acea primă parte pe care eu o numesc absorbție. uită-te atent în jurul tău. indivizii se mișcă într-un mod anume fiecăruia. înregistrează. nu te grăbi să pui pe hîrtie exact ce ai văzut. pesemne, după mine e sigur, nu ai văzut totul. lasă la dospit în capul tău. vei folosi bagajul pus deoparte natural, cînd personajul va prinde contur. felul de a vorbi, de a se mișca, de a bea cafea, în sfîrșit, tot soiul de lucruri pe care i le vei da sunt toate ajunse la maturizare. asta dacă ai talent. dacă nu, adio! îmi spui că individul tău e ubicuu. e de toate. asta nu înseamnă decît că tu ești de toate. vrei să fii și femeie, atenție, că e partea cea mai grea, blond, înalt, aici ai grijă că tu ești scund și astfel de cade de la o înălțime mare, călător, închis în propria locuință devenită insalubră și fantastică etcetera. te-nhami la o poveste ciudată, nu de nefăcut, dar ciudată. mulți nu vor avea habar despre ce e vorba. tu ești matematician și crezi că toată lumea e atentă infinitezimal la orice cuvînt. fals. lumea preia imagini. va depind ed e tine ca ele să fie populate cu toate intonațiile tale. ai înțeles? înțelesesem foarte bine. terasa începea să prindă viață. mai era puțin și se făcea doișpe. am dat din cap, mulțumindu-i cu un mulțam șoptit. a zîmbit. nu ești prea interesant de ce-ți spun eu. pari a le știi pe toate. sunt sigur că le știi, pe multe, dar nu cred că poți fi atît de atent să nu se vadă, că nu ești decît tu sau mai precis doar dorințele tale. acum o să plec pentru că trebuie să fiu la institut la și jumate. mă bucur că mi-ai trimis acel fragment. e interesant. o să vorbim după ce termini, asta-i altă încercare, cum vei termina? vorbim... mi-a strîns mîna, a luat geanta burdușită, ce dracu căra în ea.. hîrtii, dragule, hîrtii, a răspuns ochilor mei lipiți de învelișul antic de piele. te trădează ochii, nu e rău, dar fii mai puțin hulpav, dragule. mi-a mai zîmbit o dată și a plecat. la o altă masă venise suciu. nu aveam să-l mai văd pe domn profesor niciodată. cînd terminasem cartea el era plecat la un congres internațional de lingvistică și am aflat că făcuse un  infarct masiv și  nu l-au mai putut salva. fusese adus în țară în sicriu închis, de zinc cred, și fusese îngropat pe lîngă bucurești. am fost la înmormîntare cu vreo doi prieteni, stătusem deoparte, nu-i cunoșteam familia, și nimeni nu venise să mă întrebe ce caut acolo. cînd am plecat spre oraș era mai cald decît în grădina de vară unde ne întîlnisem cu un an înainte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s