ceainării recitative

dacă ți-ai fi luat o lampă, din aceea cu abajur de sticlă curgătoare, din talciocul de pe strada cealaltă, ce pleacă din colț, de la măcelărie, ai fi putut să mă vezi cum adorm în mine, ghemuit, mirosind a alge întunecate din marea de la răsărit, mestecînd tăcut pielea zilelor și iluzia coapselor tale aromate cu urme de buze albastre, ca un adevărat fetus de lut. atunci chipul tău s-ar fi luminat a piersici, iar noaptea ar fi fost un festin cu artificii și mii de invitați în haine strălucitoare. ar fi fost o iluzie bine garnisită cu mîngîierea unor dorințe recitate în ceainării elegante printre oameni atenți la fuga gîndurilor spre gleznele vecinelor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s