bîlciuri la marginea urbei

inimioarele de zăharel roșioare. tot bîlciul asurzitor, strigătele reclamelor, trasul de mînecă în corturi pătate cu firme în culori strepezitoare. femeia cu barbă, sirena ce se-noadă, bomboanele curcubeice…deasupra mea zboară tatăl meu desfăcut de carne ca de mama mea, căreia el îi spunea doamnă, dar numai cînd habar n-avea cine e el și de ce ar fi stat în patul din camera albastră. eu îmi însemnam monnton jurnalul cu hieroglife regale, adevarate cartușe din carte numai numele meu mai lipsea spre a încheia dinastia. eu te iubesc, ți-am spus de prea multe ori, cu flori, prăjituri delicate-n cofetăriile din centrul urbei sau cu cuvintele mele rare și, mai ales, imperfecte. se pare că ai uitat nespus de mult plimbările în rochia largă de mătase roșie, pictată cu phoenicși sau cum îmi mîngîiai fața în blîndețea amurgului de vară. eu tremuram pregătit pentru promițătoarele tale desfaceri, cînd mi-ai fi pus talpa pe obrazul meu înfiorat zîmbindu-mi cu părul răspîndit pe patul atît de ascuns privirilor. icnetul tău de atunci l-am scris printre toate atingerile, l-am desprins de acea amiază insulară și mi l-am făcut o-ncăpere de bambus. plecînd n-am mai intrat niciodată. printre oamenii ce mergeau de la o baracă la alta, să tragă cu arcul sau cu puști ruginite, să-și bage fața-n nori de vată colorată și să se cutreiere unii prin alții, eu te așteptam din vremuri atît de subtile. inimioarele…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s