a pleca vs. a te duce

nucile se făcuseră mai devreme anul acesta, da’ erau mai mici și vinul mai tare, cît să nu mai simți alunecările, deformarea sau aplauzele din ce în ce mai ritmate, ca niște defilări uitate. istoriile se repetă, îmi spusese cineva acum jumătate de veac, pe marginea unui șanț cu iarbă de un verde gălbui în mijlocul unei veri ce-avea să ocupe cehoslovacia. eram atît de copil încît nu l-am crezut, cum nu credeam pe nimeni ce-mi spunea pe un ton apăsat oarece ce-ar fi trebuit să țin minte. lucrurile importante nu le primeam de oriunde pentru că aveam tată, unchi, mamă, mă rog, familie mare cu oameni importanți. el cine era? unul dintr-un cătun moldovenesc cu o uliță și treizeci de case. i-am zis obraznic ceva de genul lasă-mă nene că ești bătrîn și nu știi ce vorbești. eram de la oraș și-n capul meu asta însemna un avantaj net. el mi-a zîmbit suav precum moartea, ce-aveam s-o-ntîlnesc doi ani mai tîrziu, într-un sat din oltenia de sus, sub munte, cînd am văzut primul mort și mi-am dat seama că mortul e brusc un obiect cu care vorbisem cu cîteva zile în urmă. îi cerusem un măr. și mi-a dat. zîmbetul ăstuia, de dinaintea întîlnirii cu moartea, s-a făcut mult mai larg și-a șoptit are să-ți fie. n-am priceput decît mult mai tîrziu cînd m-am sculat brusc într-o noapte și mi-am dat seama că am să mor, că n-am să mai fiu, că toată zbaterea mea în a scrie e o formă de vanitate sau o boală mintală, pentru că m-am hotărît să-mi termin toate, dar toate cărțile, fapt ce nu se va întîmpla pentru că torn altele, fără vreun plan, total neașteptate. acum știu că omul de pe marginea șanțului avea dreptate și aș accepta să-mi fi tras o bleandă peste ochi, dar unchi-meu era contabil la cooperativă, om puternic, și nu se făcea să fim sălbatici cu puștii veniți de la oraș cîteva luni să se plimbe prin colbul fin de o jumate de palmă de pe drumurile satului. stau și privesc în juru-mi și-i văd, deși-s morți de mult, aș vrea să le vorbesc, dar nu apuc, și mi-e o imensă frică de parcă m-ar împacheta cineva și m-ar duce… și m-ar duce…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s