inexplicabil…

de dimineață, pe cînd îți privesc coapsele prelungi ca umbrele ce încă se mișcă, lumina mă strînge de gît. am să las răcoarea să mă inunde, de parcă aș fi un golf stîncos, fără apărare-n fața soarelui… fără ambiguități inutile… fără mine…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s