o dimineață de vis la moșie

semințele-i doar o formă de val elegant peste limbajul ambiguu al acestui început de timp. îi mîngîiase țîsnirea funcționărește, detașat, cumva aspru, ca să fie eficient, și comentase într-un fel absent de parcă tăia un pește proaspăt pe masa de inox din bucătărie. „a fost bine, dragule?” glasul ei indiferent sfîșîi liniștea ornată cu auriul luminii și triluri voioase de păsărici, iar echilibrul stînjenitor al acelei dimineți de mijloc de vară se prăbuși împrăștiindu-se-n țăndări tăioase de murano. destul de repede desfăcuseră peste patul boțit un dialog animat despre cafeaua, ce avea să le fie adusă în curînd, despre mașina strălucitoare de pe pietrișul din fața vilei, cu ușoare bîrfe, unde cunoștințele lor aveau un loc cît mai central, și mai ales despre viitoarele lor prețuri. zîmbindu-și cît mai politicos s-au îndreptat spre partea lor de zi, ce avea să-i aducă-ntr-o nouă și magnifică dimineață.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s