Despre Înțeles (reeditare)

10.

sunt aici chiar dacă în cămara din urma a melcului

mîngîi otrava să tac

pe jos

lepădate

zac săbii fine din cristal de Damasc

și cioburi din vitralii demodate

nu știu de unde îmi sunt toate acestea

cum nu mă aduc aminte pe mine

cum nu știu ce ar însemna înainte sau după

alunecînd

centrul spiralei în mine‑mi

ca și cum ar fi fost

sunt propria‑mi clepsidră

în care nimic nu se schimbă

pînă și curgerea e aceeasi[1] continuu.


[1] omul se desenează.

linia continuă a nedumeririi îmbracă toamna

în roșul miros al frunzelor strivite.

îți trimit risipite sunete fără importanță

ecouri de atunci ale farului din port

și‑mi strigi: „gîndurile mele se sperie”

„o să scoatem oglinda venețiană din cameră” îți răspund

mîngîind absent cuvintele

vinul din pahar își clatina discul uleios în cadența literelor

mașinile fîșîie lăsînd dîre sonore

de mult n‑am știut atîta tăcere

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s