3.
miros de cuvinte[1] stîlcite de așteptări
privim prin încăperi după noi înșine
între trupuri de voci frecăm nisip mat
dantelării de fum mi te îmbină
și nicicum carnea pulsînd egal de umărul ce te vrea
mă las între algele lipicioase[2] înțelesurile mele respirînd
apa istovitor de sărată a oceanului
lumina se îndepărtează încet
sunt cotropit de umbre
vibrațiile pierdute
alunecarea frunzei spre adînc
[1] mînuia înțelesurile de parcă nu ar fi tăiat
prescriind amintirile celor
pe care îi învăța să tacă
[2] nu atingea
fiind poate în atît de înăuntru
încît să nu se poată ajunge
și oricum ai fi venit
din dupamiaza care privește la trecători
sau poate din amintirea ce te face să întorci capul speriat
sau din fuga aceea cum că nu ai să o mai vezi
și oricum, îți spun,
între dorința ta construită cu grijă
și semnul că cineva va fi fost
erau anii
Foarte frumos!