atelierul de covoare și iluzii tapisate

cuvîntul de care te-agăți ca de-un cuier, unde să pui poezia, e uneori începutul unei plimbări mai lungi prin subterane. starea există, precum trupul tău iscusind prin orașul de duminică seară. necesitatea de-a înturna ceea ce vezi înăuntru în stihuiri vremelnice e mecanica înduioșătoare a trecerilor tale printre ei. vei privi coloanele ondulate în negru și-l vei lua pe primu-ntîlnit ca pe-o pradă, pe care-o vei jertfi, iar din sîngele ei vei întrețese povești despre vorbele ce se vîntură singure-n cetate. cum poveșteile se cer povestite vei împărți grandios călătorilor bucăți din pînza proaspăt făcută, iar ei te vor răstigni în toate stațiile prin care ai scris.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;atelierul de covoare și iluzii tapisate&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s