Tu? cui?

Doamne, și Ți-am fost Ție-Ți, piatra de hotar

și măr uitat în farfuria din geam,

sîngele ce-Ți curge-n jertfelnic

și fumul tămîiei,

mîna cuprinzînd sînul și geamătul din oglindă,

nicicum nu se putea desprinde cuvîntul meu din sărutarea gurii tale,

așa cum păru-mi era șiruri de capre pe munții Tăi, Doamne!

și unde Mi-ai fost cînd îți spuneam nu, nu e adevărat, nu se poate

și am auzit cu urechile mele undeva groaza din l-au ucis,

miel din strînsoarea păcii pe piatra rece-a tăierii de tot?

cum să-ți mai închin mîngîierile mele

cînd șerpi îmi scobesc pieptul cu ace de bronz?

au tu nu Mă mai vezi?

cînd Te făceam asemeni mie, nesfîrșitule,

nu-Mi numărai oare zilele visîndu-te lamă vibrînd in inima mea?

și oare de ce mai intreb întrebările cuiva care-mi tace a moarte?

eu împărțitu-m-am tuturor,

pîine pe masa saracului,

vin în sîngele celui ce iubește,

zîmbet desfacînd miezul tau de amiază…

tu? cui?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s