din țara lui uhi

A fost o dată ca niciodată un ou pe jumătate plin. Putem discuta cît vreți despre filozofia jumătății pline sau a celei goale, dar nu acesta e scopul acestei povești așa că vom trece mai departe fără a ne cufunda în metafizici absconse. Așadar oul neștiutor stătea încrezător în cuibul larg, făcut din frunze groase de stejar, unele foarte fine de tei, din alea întinse de brusture și multe din cele mirositoare de eucalipt. Sub stratul de frunze, care-i ținea de cald, erau crengi groase de fag, elastice de salcie și unele aromate de rozmarin. După cum vedeți, cuibul era foarte bine construit de către părinții lui, ai oului desigur, ca să eliminăm orice confuzie, și simpaticul nostru personaj se simțea ceva mai bine ca-n sînul lui Avram. Aș avea ceva de spus și despre această sintagmă fără sens după mine, dar după cum am anunțat acum cîteva rînduri nu vom intra în mlaștina explicațiilor semantice sau semiologice. De loc.

(va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s