Despre Înțeles 18 (reeditare)

18.

pasărea se desprinde de sine[1]

se desface în linii ce urcă

în lamele fine ale aripilor

gîndul intersectînd

ca un glonț

mirosul viu al pufului

posibila liniște spulberată

în țăndări de zbor

mîna mea ți se urcă pe coapsă

petalele florii

curgînd peste nisipul din pleoape

îmi țipă umed a naştere[2]

copilul[3] mergea privind cu palmele

prăbușirea păsării


[1] se înnoadă pe mine din nou

șarpele de cenușă

tot ce ating se prăvale în aur

ce să mai fac cu hainele de mire

care au mucegăit

[2] casa de iederă și pietre albe

liniștea sînilor tăi respirînd

palma mea pe gîtul tău prelungind sulița de umbră a amiezii

[3] marea asta grea abia mișcînd

îmi prinde gleznele ca un mîl de plumb

se făcea că într‑o zi

așa pe la amiază

să adorm în braţele tale răcoroase

vîrfuri de degete pe fruntea mea fierbinte

să aud prin vis

cum îți alunecă sîngele în venele mele

cum nu mai vorbesc

nici cuvintele nu mai aveau chip

ghemuit cu ochii închiși

așteptam să mă nasc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s