texte

el imortaliza, adică oamenii prinși în fotografiile lui se mișcau, mergeau la piață, veneau de la cimitir, stăteau vorbind în fața blocului despre micșunică, ce mai, puteai să iei o bucată de carton și s-o privești ore-n șir. ciudat era că la fiecare cei dinăuntru aveau alte drumuri.

–––––––-

de cîteori cobor, scriu. o fac ore-n șir, iar metroul merge mai repede. subteranele cer cuvinte, deși  eu m-as gîndi numai la tine. asta fac acasă între cei paisprezece pereți ai cutiei. deci se poate spune că tunelele mi-au scris cărțile, iar eu nici pe tine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s