tata doar fotografii

depărtarea ca vata îndesată-n gură

să fie obrajii umflaţi

nu chiar ca-n serialele americane

despre morţi şi sicrie

despre paleta de culoare

despre iluzia că nu e chiar rece

un iceberg de piele

peste care-i se vede costumul

atât de nepurtat

 

nu m-a obligat nimeni, chiar nimeni nu mi-a spus că trebuie să-ţi vezi tatăl taiat vena galbenă atîrnînd pompa de plastic formolul care palpită levierul de despicat burta. aerul închis al came-rei. aerul închis cu mortul, să sufere, să moară şi el peste mort. de cîte ori dorm acolo deschid larg fereastra spre parc. moartea se mai agaţă de poze de tencuială de ochi… parcă poţi să ştii. încep să nu mai aştept să vii de-afară. îmi dau explicaţii tîrzii despre cum este nefiinţa fiind.

 

încet pămîntul se pune-ntre noi

mama a plecat la rude

eu vin să ud florile

deja ultima oară am uitat să deschid uşa

la tine

la cameră

să văd dacă dormi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s