tata doar fotografii

vremea cenuşiu băltind în rigole

cartierul adunat peste oameni

luminile de un galben bălos

tu spunîndu-mi că ne dor picioarele

şi nu se ştie în care primăvară vom ieşi la plimbare

eu privesc pe fereastră

decupînd din speranţă seminţe

 

desigur că nu aveam cum să-ţi tai primăvara din anotimpuri. oricum ar fi fost ea venise alături, prin parc, pe la colţuri, nicicum în camera cu tonuri albastre în care-mi închipiam că murise bunicul. pe tine nu mi te-nchipiam murind, doar mureai pur şi simplu uitîndu-te.

 

erai prea tîrziu

ca să mai schimbăm ceva între noi

nici măcar un nu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s