octombrie

te scîncesc. palmele mele grele îți strîng bucile ca pe niște gutui în miez de toamnă, la prînz cît e încă multă lumină.  ți le desfac, tu lăsîndu-te pe urechea mea stîngă. spun asta ca pe un amănunt nesemnificativ din cv-ul dat din mînă-n mînă de comisia, ce-mi va acorda licența de vînturător. suntem numai noi doi și aerul clar te respiră cută cu cută, aromă cu aromă. eu mă urc spre umeri să te aduc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s