Crăiasa zăpezii

Craiasa zăpezii avea un picior de plastic alb, spuma laptelui, mai ceva decît telemeaua de quatorze, cea cu care se lăuda un amic de-al meu, președinte de sindicat pe vremea aia, la o specializare în franța anilor ’70, proaspăt eliberată de general, unde venise vorba de brînzeturi și alte delicatese. El sărise în sus spunînd „nous avons fromage de quatorze!” siderînd audiența, chit că acolo majoritatea erau români, ce-au rămas cu gura căscată privindu-l uimiți și neînțelegînd de ce sărise în sus cu apelativul ce-i rămăsese ca poreclă pînă la risipirea institutului. În sfirșit, revin. Nici nu băgai de seama, cînd îi mîngîiai coapsa pe sub rochia de muselina verde, nicidecum albă sau gri, cît despre negru nu poate fi vorba, acesta era deja un clișeu neinteresant. Te privea fără să clipească desfăcînd genunchii ca o invitație, ca mîna să ți se umple de mirosul ei de alge reci. Tu, desigur, te hlizeai întinzîndu-te mai adînc, sperînd o noapte polară plină de giumbușlucuri sexuale, precum în filmele porno de pe canalul superfive. Brusc dădeai peste marginea unde carnea răcoroasă atingea lisa piele a plasticului și întîi nu înțelegeai, precum cei din franța, dar retrăgeai mîna ușor transpirată, pofticioasă, brusc cu tot cu rînjetul rămas agățat de buze ca o mască prost făcută, închiriată la un magazin second hand. Acum ea zîmbea ironic, lăsînd pleoapele peste o jumatate de iriși și te-ntreba lungind silabele. „Nu mă mai vrei, dragule?” Te-ai fi ridicat, dar erai Făt-Frumos și asta era o impolitețe impardonabilă, mai ales că veniseși să-ți reclami iubita ca la biroul de obiecte pierdute, deși, nu-i așa, îți fusese răpită pe cînd se ducea la serviciul de la etajul unșpe al complexului televiziunii publice. Erai într-o dilemă, precum cea a lui Zăroni, manipulat pe de o parte de finalul poveștii, „și au trăit fericiți pînă la adînci batrîneți…”, iar pe de altă parte te-ntrebai ce vină avea renumita regină macabră. Poate-și pierduse membrul la o vînătoare, smuls de un urs furios, sau la o cursă ilegală de automobile luxoase sau la… Cert e că stăteai ca boul neștiind dacă mai ai sau nu sculă, iar răcoarea din superba sală cu stalactite strălucitoare din gheață de apă pură, pe care o beau și oamenii, se făcea din ce în ce mai simțită prin pulovărul tricotat de mama ta cu brîul de lînă. Precizez că mama avea peste optzeci de ani și promitea multe. Dar renumita Crăiasă nu avea răbdare și-și dezveli superbitatea de picior pentru a-l vedea cum e prins de ciotul rozaliu, ce ieșea din el. Mă rog, pe sub marginea bikiniului marca Victoria’s Secret, alb de data aceasta, ușor transparent, i se puteau vedea labiile deja umede și complet rase. În continuare rămăseseși cu privirea de taur emasculat pus în fața unei porți noi, care promitea marea cu sarea, dar ți-ai adus aminte pentru ce veniseși și ai deschis gura să grăiești. Rapid femeia cu coroană pe cap se aplecă sărutîndu-te violent, gbăgîndu-ți limba-n gît, încît se auziră doar bolboroseli, iar părul ei bălai îți mîngîie fața.

(va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s