crîmpei

Ajunsese, la aproape șaizeci de ani, din ce mai singur, neplăcut la privire, iar despre izul de alcool din jurul lui ce să mai spun, dar de o politețe impecabilă, precum frazele-i lungi, pantagruelice zicea un cunoscut de-al lui zîmbind, de negîndit, dacă stăteai să iei în seamă poveștile despre spîn, roșu împărat și zmeul zmeilor. Venea uneori în parc, bucuros de soarele surprinzător de noiembrie, direct de la crîșma din piață unde-și făcea gargara cu toți nespălații bătîndu-se cu ei pe burtă, și se așeza timid pe cîte-o banca stingheră, rătăcită pe vreo alee periferică, departe de locurile de joaca ale copiilor. Nu vroia să vadă fețe dezgustate sau mult prea curioase, nici bunici cu ochi de vultur scrutîndu-i pălăria cîndva de-un bleumarin închis și elegant, acum mai mult pătată de sudoarea atîtor ani. Altfel era destul de curat îmbrăcat, deși hainele nu mai văzuseră un fier de călcat de prea mult timp, iar culorile șterse fuseseră cîndva vii. Scotea din buzunarul încăpător al paltonului un pachet de țigări lungi și ieftine cu filtru, pentru că nu mai suporta tăria tutunului din tinerețe, ce vrei, țigări cubaneze cu foiță din trestie de zahăr, să fie dulci și amare ca o iubire ce-ți taie răsuflarea, lăsîndu-te buimac anotimpuri întregi.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;crîmpei&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s