necesități

te deschiseși precum un trandafir întunecat primăvara tîrziu. tăceai catifelat și mă-ntrebam ce caut aici, în mijlocul orașului, cu tine de mînă. mi-ai pus brațul pe după umeri, îmi priveai atentă ochii care nu vroiau să recunoască și zîmbeai atotștiutoare precum un glob de sticlă adus de peste ocean. nu știam nimic, doar mă pierdusem în jungla mirosurilor tale. era o necesitate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s