vîscozitate ambiguă

mi-am pus tălpile
și ampla simfonie a plămînilor
ce nu dorm
la păstrat într-un borcan
plin cu zeamă vîscoasă din poezie
precum vaselina aproape neagră
cu care se ung osiile vagoanelor de marfă
și gargara de dimineață
ca să nu fie atît de tăioasă
precum ceaiul din lame albastre
de bărbierit

trec zilnic pe lîngă raftul cu pricina
și uit să mă uit

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s