aspecte inedite din viața lui

*

zvonurile despre moartea prematură[1] a personajului principal al copertei acestei cărți împînziseră deja tot orașul, iar televiziunile începuseră voalat să-l interneze în diferite spitale precizînd totuși că „am aflat pe surse”, sursele fiind burțile redactorilor șefi ce simțeau cum li se fură plăcinta. un subiect așa de gras nu putea fi ignorat, chiar dacă nu ar fi fost adevărat, pentru că oamenii uită, iar valul de orori era menținut constant, atent studiat și anumite personaje ieșeau să ne spună nebîlbîindu-se că sunt subiectele aprig cerute de onor clientelă, adică spectatori. unele posturi emiseseră, evident tot pe surse, că respectivul avusese parte de o moarte groaznică după o lungă și grea suferință cauzată de cancer, cuțit, funie sau o mîncare cumpărată de la „știm noi cine”… alții, mai precauți spuneau doar că „maestrul”, „celebrul autor”, „poetul” sau mai simplu „domnul” era internat și „vă vom ține la curent cu situația sănătății”, intervenție finalizată cu „îi dorim o grabnică însănătoșire”. acum ar fi frumos să spunem că renumitul, apreciatul sau ilustrul se distra într-o cîrciumă de cartier unde lumea îl știa drept nenea ionescu, fără bășinile din capul știriștilor cărora li se lua posibilul nobel de la botul lor (urmează „însetat de sînge” conform acelorași televiziuni atunci cînd vorbesc de concurență). din păcate nu știm unde e numitul ce produsese atîta tevatură și isteria creată nu făcea decît să ne îngrijoreze un pic la fel ca atunci cînd ești sigur că nu s-a întîmplat nimic, dar abundența de amănunte ușor neclare nu făcea decît o stare de anxietate sau neplăcere în care îndoiala se strecura precum faimosul șarpe[2] între țîțele țapene ale evei, un soi de tablou mistico-pornografic de sorginte medievală, unde simbolistica sexuală umplea de metafore baladele menestrelilor. nu am avut curiozitatea să mergem la el în cartier să întrebăm la restaurantul unde-și sorbea pe la unu după prînz vodca de happy-hours, mai ieftină și ceva mai slabă. de obicei, știam de la el, că îl prindea pe fostul casier al asociației, ion, ce lucra part-time la un depozit de haine second-hand și-și bea berica să-și facă poftă de mîncare. îmi povestea cu savoare întîlnirile pentru că omul era plin de povești și cum băutura nu se bea, se descîntă, era ora lui de maximă destindere. pe vremuri prinsese la radio, duminica la doișpe, o emisiune în care unii spuneau povești. din păcate astfel de emisiuni nu prea fac rating și fusese înlocuită cu un talk-show politic unde reprezentanți ai diferitelor partide se-njurau pentru bunul mers la rating-ului. din păcate nu știm nimic și nici chiar dacă am ști n-am spune. așa că…


[1] „Let’s do it!”, se auzea din cînd în cînd în stațiile goale de metrou, luminate cu neoane ce-ți taie ochii duios în felii mai grase decît moartea aceea de paiantă din care nășteam vise, călătorii și tomberoane. „Iaca eu ma duc după ea, oricum ar arăta, chiar dacă ar fi un monstru marin.” mi-am zis luînd-o la fugă pe plajele dintre opriri. Marea tranșa lalele și tuberoze transliterare. Eu trăzneam a usturoi, a fugă și a plante uscate. „Ce bine că rîzi, ca o ramură cu flori de cireș ce taie o boltă atît de albastră. Eu scîncesc primăvara din acest noiembrie, care nu se mai termină.” Era discursul meu de-ntîmpinare prevăzut cu buchete elegante de flori de plastic și aplauze prelungite. Alergam de decenii neprinzîndu-mă. Era doar un joc de permutat cuvintele, aceleași cuvinte, pe ramele de oțel ale buzelor tale.

[2] descoperim amarul. unul plin, solid, de nemutat. întrebările, îndoielile, străvezia mirare sau oricare alt fel de a trăi ceața sunt doar paleative în fața fierii ce ți se-mprăștie prin corp transformîndu-ți fiecare celulă într-o sămînță violentă care refuză impotentă realitatea. timp pierdut. lupta mută cu răul ce se-mplinește etern, pentru că veșnicia e viața ta, atît cît mai e. pentru că milioanele de ani sunt doar statistici prăvălite peste tine, iar dacă trec peste limitele tale te strivește dacă te gîndești doar la ele. la fel cu starea asta în care nu mai ști dacă gustul poate fi altul sau pur și simplu a dispărut. ne-a dispărut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s