aspecte inedite din viața lui

*

era timpul ăla, în care deschideai deodată ochii ca niște guri flămînde asupra țîțelor abia ițite pe sub sarafanele aspre, de parcă toți eram o colonie de călugări și călugărițe, toți infractori în liceul dement, multiplicat cu fiecare cartier mai răsărit al orașului. te repezeai ca din greșeală să le storci între degetele tale mici. ca din greșeală pe dracu, pentru că deodată au curs reclamațiile din toate părțile, iar diriginta, profesoară de franceză, înaltă, rasată, perfect făcută la cei treizeci și ceva de ani ai ei, ridicase din umeri și scăzuse nota la purtare atît cît să nu rămînă repetent. totuși chestiile hormonale nu trebuiau să ia locul unui bun simț pedagogic ce spunea că libidoul crescut e doar o tulburare și băiatul subțire cu părul creț se va liniști cînd va pricepe că disperarea nu ține de foame, iar raptul nu e dragoste. lucrurile oricum au să se liniștească mai încolo, cînd doar urmărea cu privirile[1] ascunse sub genele lungi ca un tigru la pîndă printre mangrove. nici mersul la film cu cîte una mai aprinsă, ce-și dorea să fie frecată între cutele umede ale chilotului tetra, neapărat alb, și care-și va întinde botul să fie sărutată în timp ce indienii îl atacau pe eroul principal întîmpinat cu aplauze în sala întunecată, nu-i va aduce știința etalată de șmecherii clasei ce-și înșirau public răbojurile cuceririlor. el zîmbea doar, cumva superior, doar i se spunea eminescu, nu pentru că, vezi doamne, ar fi scris poezie, ci pentru că știa luceafărul pe dinafară și putea să execute cu el jonglerii interesante pentru uzul ceaiurilor dansante, ocazii de prins gagici[2] ușor amețite și care acceptau bucuroase să fie mamelite cu îndîrjire de unul sau de altul sau de haleală gratuită, dacă nimerea la niște șmecheri cu dare de mînă. mă rog, nu totdeauna erau șmecheri, dar i se deschideau ochii mari cănd era vorba de miros de femeie sau haleală. aia a fost o perioadă cu totul și cu totul specială, undeva la marginea unui grup ce-l băga rar în seamă și de care s-a simțit mult mai tîrziu atît de detașat încît a refuzat invitația la împlinirea a zece ani de la terminarea liceului ăla standard, de care erau mii în țara asta.


[1] tălpile puse-n sandale ușoare, balerini sau chiar goale, de-a lungul dîrelor de pași ale subteranelor. gleznele subțiri precum coloanele de marmură, pul-pele iuți, genunchii, coapsele mîngîietoare, continen-te de piele desprinse dintr-o gondwana a dorinței a-junse într-un furnicar de speranțe. lumea verii într-o lumină de iarnă, într-adevăr strălucitoare.

[2] mi-e dor pizda ta zemoasă, ți-am zis, și fața ți se umpluse de lacrimi largi, din sare de mare vînătă.

ți-am explicat că e vorba de maxima tandrețe de care sunt eu în starea solidă a cristalului. te-aș fute-adînc în această amiază lichidă, ți-am mai visat șoptit, ca o supă cețoasă din oasele săptămînii, în care te gîndesc, pe care plutim la-ntîmplare precum fideaua. ți-aș suge țîțele lungi, lindicul bulbucat, violet, arterele și aerul alert din plamîni. adorm mai tîrziu decît noaptea străbătută de mîinile-mi moi, mă-ntorc în uterul tău ca-ntr-o amiază lichidă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s