domnia sa

Avea o privire cumva abulică la o primă vedere, deși ochi-i alergau din mijlocul feței ceruite. L-am auzit stropșindu-se-n ziua aia frumoasă „curvelor” și m-am întors să văd cum se ițea bălos la cele două fete, mai frumoase ca primăvara, ce treceau vesele pe lîngă nevolnic. mi-a venit să borăsc tot soarele strălucitor și toată bolta aia albastră, iar din mine a sărit replica „ce prost poți să fii!” nici n-a tresărit cînd minunea a trecut pe lîngă el, iar cuvintele mele nu i-au întors capul. El trăia separat și nimeni nu se întîlnea cu domnia sa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s