Oftăciuni

N-am să mai spun nimic. Nu știu cît timp. Pesemne săptămîni de-acum încolo. Poți să vii cu șapte mii de ramuri de măslin în cioc, precum porumbelul păcii, de pomană. Ți-am scris nenumărate bilețele, ce-oi fi făcut cu ele, dracu’ știe. Tu nimic. Îmi beau țigările pe culoarul ăsta căruia am să-i învăț pătratele pe dinafară. Să te superi dintr-o prostie, după capul meu, și să nu mai discuți, e cam mult. Nu e prima dată cînd tot tu vii la mine, Ata. Îți cunosc deja stratagemele. Nu te-am văzut decît dacă intru la voi în birou, unde nu prea am ce să caut, sau pe hol în fugă și nu suntem niciodată singuri. Eu te strig de pomană. Te faci că n-auzi. Altfel iese Rodica, se uită cu atenție, deși culoarul e unul fără coturi sau posibile ascunzișuri de unde să-ți sar în spate ca la Posada, și de-abia după aia ieși și tu. Parcă ați înnebunit. Mai știi? Of.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Oftăciuni&8221;

  1. … unii ori alții nu pot nici măcar să (mai) ofteze…

    și în aceleași circumstanțe – bine, admit că asemănătoare, cel puțin – în care odată redescopeream Discursurile, acum încerc să ating (mai mult îmi este greu,deocamdată)
    și nu spun ”bogdaproste” și nici mulțam
    și
    dar
    iar

    de rămas, rămîne în gînd ultimul rînd din discursul 21

    de s-ar putea, mi l-aș suma…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s