separare de conturi

de cîteva ori cotul tău mi s-a arătat în timpul cafelei de dimineață și apoi genunchiul din profil ieșit de sub rochia înflorată pînă la jumătatea coapselor așa ca în vremurile bune cînd ne-o trăgeam plini de sudoarea verilor ce năvăleau peste noi, iar tălpile tale uitaseră pielea rugoas-a podelelor, precum limba mea gustul de piersică piersică. prietenii mei, care m-au uitat în văioaga amintirilor mele, își spun că sunt iluzii de mic dejun cînd întîlnesc morții și vii fără ei. îmi închid ușa-n nas plictisiți de atîtea vorbe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s