cînd

cînd
lumina amiezii îți înconjura tîmplele, aură
sîngele garoafei peste degetele mele se lăsa
sărutări nesfîrșite
întrebări către mîine pustiul
cel ce venea întotdeauna prea repede

doar parcul
în răcoarea cenușie a dimineții

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s