ultima zi

scoici desprinse din chiparosul luminii
cad peste străzi
seara se încheagă-n jurul ochilor tăi
în păr ți s-au prins cochilii de melci
iar sărutul are gust de sidef
plutim peste colțuri de casă
în jur atîtea sunete spulberate
lumea despărțindu-se
plecăm
cu trupurile noastre împroșcînd trecătorii
cu trupurile lor împroșcînd orașul
cu trupul lui împroșcînd noaptea

noaptea împroșcîndu-ne cu cioburi galbene

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s