ah, diminețile

ne învățasem să ne trezim dimineața cu mîngîieri prelungi și discuții despre poezia continentală de acum. știam că ai să țipi ascuțit cînd am să te răscolesc cu un vers înmuiat dintr-o dată în gustul tău de pleoape ridicate de pe șoldurile tale amforice. începusem să știu ce aromă ai cînd dormi pe partea dreaptă sau cînd ai piciorul îndoit peste celălalt. începusem să aflu poeții tăi preferați, iar tu cum îmi place să caut. ah, diminețile…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s