periplu

durerea-i atîrnînd de o ieșitură din zidul, ce-mprejmuia grădina de vară plină cu pitici de ghips și iarbă mai lungă decît coasa pusă pe el. era un animal fără piele din care sîngele nu țîșnea peste drumurile dimineții scurse pe poartă ca o borîtură a nopții venită muci de la cîrciuma din colț. doar se prelingea peste mușchii ațoși, prelungi, cenușii. era un animal nespus de suplu și gri. n-ar avea niciun rost să povestesc mai departe fără acest amănunt fără de care alunecarea nu-și are vreo logică. și stau să te privesc cum ești înfiorată de vîntul intrat prin fereastră odată cu lumina mocnită, cum se țuguie sfîrcurile a piatră, pielea a grăunțe de grîu nemăcinate încă și tente violacee se preling peste asfaltul fisurat al cartierului. cîini-n turbare dau cercuri pe strada aproape pustie. sunt amăgiți de țipătul tău ostenit, ca de-o pradă care le scapă, și-ți voi trece vîrfuri de deget ca o lance cu burete-mbibat de oțet peste icnetul tău cu ochii închiși, să mi te crezi ispășire, devenire, neoprire. tot cartierul va-nflori ca fetia ta toată înmuiată-ntr-o bună zi de liliac insomniac. nestemată-ți voi aduce de peste mări sau țări, țăruși din argint cu care-am să te prind de blocuri, de scara vecină, de galaxia aceasta din gelatină. tălpile-ți vor fi-ncopciate de piroane inundate de lemn și aroamele toatele cîte-or să fie zburatele. palmele zdrelite de atîta frecat, buzele la subțiat, bucile grele de însemnat cu fierul cel roș de tocit… de tăiat… de iubit… de-nturnat…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s