fără titlu

n-am să mai nasc, i-am spus sărutîndu-i îndelung răscrăcărarea trandafirie, ce mirosea a pîlpîiri de chiot și-a ocean țipător de onctuos. puține fete aveau o pizdă ca a ei și săndăluțe subțiri, bej, și zîmbetul ce nu te mai lăsa din brațe vreo cîteva zile de mai, atunci cînd vremea-i cea mai plăcută din toată viața. aș fi tăbărît pe ea acolo, în mijlocul pieței, unde-și scosese cracii la bălit printre tarabele cu fructe roșii și acre și dulci. îi sclipeau coapsele, cînd ieșeau de sub rochia de primăvară-vară din mătăsuri plescăitoare, a explozii din coji de semințe și arome de plajă pustie. îmi venea s-o frămînt ca pe-o jimblă cu labiile revărsate peste toată poezia mea de timpuri frumoase cu sărutări de mîini și petrecut la tramvai.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s