ambientală pofticioasă

eul, forma beteag-a ideii cu sine, stătea liniștit la fereastra dormitorului privindu-se cum trecea pe sub tei-nfloriți precum alexandru magnificul, înaintea bătăliei de la gaugamela, ce nume frumos, pe dinaintea oștilor sale, unde-avea să fie răpus de o lance bine țintită de el însuși, total contrar adevărului istoric ce ni s-a transmis, dar nu asta am vrut să-ți spun, ci că sunt singur într-o minunată amiază de vară și am șerbet de lămîie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s