explanații

– Ai idee cît mă omoară pe mine expunerea publică?
– Da.
– Și atunci?
– Și atunci, ce?
– De ce folosești vocabularul ăla în public?
– Nu știi?
– Nu.
– Mai gîndește.
Îmi zîmbea cu capul înclinat trăgînd din țigara de după. Mă gîndisem tot timpul cît făcusem dragoste la fețele celor din stația de autobuz. Nu-mi ieșiseră din minte ochii ăia furioși, înțepeneala auctorială a trupurilor, uimirea de-a descoperi că niște puști, mă rog, folosesc vocabularul interzis. Nu arătam a borfași, pușcăriași, bagabonți. Omul de după blocuri nu se inventase încă. Eram curat și cît de cît corect îmbrăcați. iar fusta mini a Atei nu era din cale-afară de scurtă. Și are coapse mișto, numai bune de mîngîiat.
– De ce zîmbești?
– Vedeam coapsele tale pe cînd coborai scara la autobuz.
– Deci nu ți-a ieșit din minte?
– Nu.
Mă uitam la ea, în ochii ei.
– Și cînd ne-am tras-o tot la asta te-ai gîndit.
Era o afirmație. N-avea rost să neg.
– Da.
– of, Piciule…
Trăgea din țigară, făcusem rost de un pachet de Kent lung și savuram gustul tutunului de parcă eram într-o altă lume în apartamentul de două camere de la etajul întîi din Drumul Taberei.
– N-o să-ți zic nimic. Te las să cauți singur explicația. Ar trebui să știi de ce o fac. Poate, dacă o să mai fim împreună, la bătrînețe am să-ți spun. După ce o să fiu sigură că nu ți se mai scoală.
– De ce atunci?
– De ce, de ce, de ce? De aia. Ca să ai ce face în timpul liber. Ai priceput?
– Nu.
– Devii obraznic și știi că nu-mi place.
Vocea păstra o căldură care-mi plăcea, deși fața se încruntase. Juca teatru, era forma ei maximă de tandrețe. Pe scurt nu s-a supărat că mi-era mintea-n altă parte pe cînd ne mîngîiam.
– Mă iubești?
– Tu ce crezi, Piciule?
– Că da!
– Ești foarte entuziast!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;explanații&8221;

  1. oarecum …rupt din context, rămasă ”aproximativ(ă)” în memorie dintr-o perioadă cînd Discursurile mă reînvățau și mă ajutau să revin la lectură [stare redevenită valabilă și acum…]

    ” nicicum cuvîntul care reţine existenţa”
    (nu îmi amintesc nr-ul Discursului)

  2. se poate verifica… e 40:

    nu m-am întrebat vreodată despre rost, ce şi cum, cât mai e pănă la despărţirtea de obiect faptă relaţie. nici nu pun la îndoială motivul ochilor tăi din ce în ce mai verzi. nu m-a interesat niciodată „de ce?” doar „cum” mă frămînta cînd îmi alegeam cu grijă cuvintele despre sfîrcurile tale meşteşugit construite.

    alcătuiala, nicicum cuvîntul care reţine existenţa, doar după facere poţi alege sau lupta. urătul, răul fiorosul jegul căcatul doamnelor şi domnilor sunt doar noţiuni şi lucrul nu este prin cuvinte. doar prima lui desprindere din context. băgatul în seamă. lumina era deja de mult în decor, doar a fost zărită şi exclamaţia de înfiinţare e împiedicare de sine. atunci bagi de seamă că exişti. în rest dicţionarele sunt reci, complete şi grele. decoraţiuni interioare sau exterioare. fiinţările se mişcă independent de lenea ta în amiază. taci.

    sînul tău ca o pară în august e doar superb. e cuvîntul tău către mine cel ce mă desprind de poem ca să-ţi fiu.

    de ce iubito te şochează cuvintele? sunt doar păstrătoare de umile descrieri. în seară o să le enumăr doar ca sunete fără rosturi, alcătuiri de şuierat şi tăcut, pleznituri oricum toate venind mai mult sai mai puţin din onomatopee. gîndeşte-te cum sună un sfîrc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s