eu nu

știi mă gîndesc la a naște ca la un model de… de fapt nu, nu ca la un model, ci ca la o împărțire, unde unul sau mai mulți membri ai operației au sau nu viață. asta-i la rece, pe cînd spălam vasele-n bucătărie mirosind a detergent și-a flori de tei. întotdeauna cînd văd cuvîntul naștere am două entități în cap. una mare, obosită, care tace, iar cealaltă mică, roșie, care urlă. e un semn bun. nu las de loc portiță morții sau lipsei de viață, pînă la urmă. logic accept, dar refuz să-mi închipui. aș putea s-o fac dacă aș fi perfect logic în ceea ce întreprind, dar nu-s de loc așa. habar n-am dacă e bine sau e rău. presupun că în spatele ultimei afirmații mă hlizesc și mă felicit. ca să nu mint sunt convins că e bine, deși am îndoieli. am îndoieli asupra ființei mele ca atare. mă refer la comportament și la lipsa de voință. știu că sunt un maestru al scuzelor, dar parcă nu se-ncheagă totuși. revenind sunt sigur că e bine sau că scrisul meu e benefic, chiar dacă e trist sau dureros sau încîlcit, complicat și greu de citit cu voce tare. e adevărat că recomand multora să citească ce au scris cu voce tare, iar dacă se-ncurcă să schimbe. poezia se cere recitată-n agore mustind de oameni, ce au să aplaude sau au să te huiduie. mai rar, mult mai rar se lasă-n găocea de carne-a cetății tăcerea în care se-aude cristalul ciripitului de vrabie. acela-i succesul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s