roua otrăvită a uitării

Noi

peste toate e floarea acră a uitării, inclusiv peste mersul nostru la piață sau peste răsucirea capului în cealaltă parte, acolo unde morții nu mai miros a pișat de la frică. camera noastră e plină de mucegai, ce plutește pînă și-n aerul cald al înserării. ne respirăm nisipul ascunderii, iar corpurile noastre se plimbă de la o caiafă la alta. nicicînd nu ne vom mai fi alții decît cei care ne-am scuipat, ne-am șters și am zîmbit că-i rouă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s