întrebări postexistențiale

te-ai gîndit cum ai să ajungi în rai? aproape olog, ținîndu-te cu mîna de burtă, borînd din tine orice urmă de vers? mai bine ar fi ca acolo, înainte de intrare, să ai de unde alege, să fie un vestiar fără margini de unde să poți să iei corpul lui alain deloc pe la treizeci de ani, mintea ta de cînd despicai adunările cu poeziile care spărgeau academiile de bune maniere, obiceiurile de nuntă de la lorzii englezi și mai ales un ficat care să poată prelucra cisterne de alcool, pentru că, nu-i așa, dumnezeu te va invita la un whisky single malt, de ăla de care nu auziseși pe vremea aialaltă, ci doar după revoluție, cînd învățaseși că nu mai există cenzură, iar autocontrolul e doar estetic și nu cum să disimulezi rîgîiala în metafore abstracte, iar dumnezeu nu glumește, are pahare enorme cît să bei o eternitate și visele vor fi liniștite, nu sfîșiate de mizerii de boli, de liste de datorii pînă la cer sau de negăsirea cuvîntului. negăsirea cuvîntului…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;întrebări postexistențiale&8221;

  1. a înțelege ce-și dorește autorul poate să fie de bine. a înțelege și altceva poate fi mai bine. a înțelege doar altceva e problematic. totul ține de argumentație.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s