zi de zi

noi, tu și eu adică, ne vedem de-ale noastre. vorbele uită de-ale noastre luînd forma străzii, a glasurilor ridicate din piață, a șoaptelor iubiților, a gîfîitul hoților, a impetuozității oratorilor, a uleioșeniei ipocriților și al cîtor și mai cîtor ulcioare de unde vin, ca și cum băutura depinde de cum arată cupa sau din ce-o fi făcută. sau poate depinde? desigur căldura coapselor tale nu depinde de pat. altfel  l-am fi schimbat de mult. sau nu mai știm noi cîtă vreme ne-a trecut și ne-am obișnuit cu serile în care ne sărutăm, ca și cu vorbele proaste ale megieșei nostre, xenia. cert e că forma vaselor dă alt gust frazării.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s