olimpul

de cîte ori văd coastele abrupte ale olimpului mă gîndesc la măiastrele metafore din poezie de unde-nțelesul țîșnește ca un izvor ținut prea mult sub obroc. dar, pentru că-ntotdeauna la bine-i un dar d-echilibrat fericirea, fără unelte și făr-a fi tu însuți citit încă din tinereța prea fragedă, vei fi ca brutarul akakios, ce stă peste drum de văduva iocasta, da, exact, cel rotund precum discul lui helios în înalt, trudind să urce dealul viilor deunăzi, transpirînd precum criton ținîndu-și discursul cel atît de subțire. îți voi povesti după masă despre ce înseamnă să nu știi să te porți cu cuvintele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s