metaforele ca scuze

mă-nfuriasem. iartă-mi lipsa de liniște, dar pe căldura asta ce nu te lasă nici la umbra platanului și cînd am văzut cum se uitau în gura lui ca la un mugur de floare, din aceea de care scria arion că-nflorește o dată la o sută de ani, îl și vedeam în fruntea bucatelor hăpăindu-le. nu-nțeleg de ce unii oameni, mai toți ți-aș spune, că furia încă nu s-a domolit cu totul, știind că sunt lipsiți de simțul cuvintelor, nu vorbesc simplu. casa e casă, iarba e iarbă, drumul e numai drum. pesemne că mint și-și adună mormane de vorbe sub care-și ascund caracterul mînjit. vor să nu le băgăm în seamă sau să le ghicim iotele lipsă. l-am întrebat ceva de gramatică, pentru că nu-mi place să aud cuvintele folosite aiurea, și mi-a răspuns că era o metaforă. auzi la el, metaforă… nu i-am mai cerut deslușirea vorbei, că sigur m-ar fi omorît pe loc și nu puteam lua masa-mpreună, să te privesc acum și să-ți mîngîi sînul cu sfîrcul trezit. auzi la el… metaforă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s