flori de cîmp

eu n-am spus vreodată că e ceva nou în ce scriu zi de zi. doar că-mi liniștesc întrebările. le mîngîi. cînd vin în agora, unde mulți cred că-s mai răsărit decît ei, mă gîndesc la privirile lor mirate sau uitate-n ungherele de demult ale copilăriei. destui cred că nu au răspunsuri, deși dac-ar întinde mîna le-ar culege precum florile de pe cîmpiile aticii. alții nu știu a le ființa și așteaptă un trecător să le stoarcă din ei. dar numai între patru ochi, nu și-n teatrul unde e atît de mult soare. de unde oare frica aceasta de a arăta că vrei să afli? poate o fi vreun semn de slăbiciune să nu fii sigur de urletul care domină mulțimea. poate dacă vecinul tău știe că nu ai răspunsuri la orice mirare, să vrea a-ți lua pita. poate…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s