despre uitare

de cuvintele mîniei ar trebui s-avem grijă, iar mînuirea lor numai celor cuminți ar putea fi lăsată, pentru că vorbele pot lăsa brazde mai adînci decît cele ale plugului, dar nu cu atîta folos, și mai lingi decît pașii lui chronos însoțindu-ne fărîma asta de viață. nimic nou, vei spune aici la masa aceasta-ncărcată, dar mîine uita-vei în agora, cea urgisită de helios, răcnind adunării vocabule fără șir sau minte. îmi vei cere apoi umil iertare și-o vei face din nou, iar eu mă voi abține atunci în a-ți zice că-ți spusesem la o cină sub platanul meu răbdător. ia aminte, dară.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s