bolnav

soarele pustiitor al egeei îmi arde privirea, mă macină, iar arșița ce mi-a cuprins trupul îmi spune cum s-ar naște din mine un altul la fel de nesuferit. mai dă-mi, rogu-te, din zeama aia de plante. mulțam. dacă n-aș fi atît de bolnav și-i cam des în ultima vreme, mi-ar plăcea să mă-ngrijești toată ziua, dar cu vin tămîios și cu pielea cu gust de nisip, arsă de trebăluială. ce răcoroase ți-s coapsele pe interiorul alb… of, ce de prostii vorbesc…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s