11

mă simt crescută din mîngîierile tale
precum foșnetul frunzelor
din zglobia adiere a dimineții
pe cînd tu mă privești
netezind griurile
de pe șoldurile mele nervoase
de pe coapsele mele
ce nu te mai lasă
și de pe ziua
ce-abia ne-ncepe.

de unde oare
atîta dorință
de-a ne fi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s