singur

privit dinăuntru sau precum diamantul dinspre hățișul de raze ce-l sfarmă-n lumini, cuvîntul e cumplit de indiferent la măcelul de sensuri unde este pus să privească, la mirosul pestilențial al hoiturilor de pe vitejescu cîmp de război unde este pus să defileze-n culorile generalului și la cumințenia uscată a ipocriților pe unde nu-l vezi ca pe un fruct luminîndu-ți amiaza. el are doar liniștea notării obiectului. el e denumindul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s