dimineți de cristal

dimineața athena se vede mistuitor de clar, iar casele strălucesc albe-n dezghiocarea soarelui de închisul pămîntului pînă spre parthenon, unde parcă răsuflarea zeilor inundă stînca. îi înțelegi în acele ore ale cristalului pe poeții care i-au cîntat ode, recitîndu-le cu patos în aerul ascultător al amiezii la teatru. pare-a fi arcadia, cea preafericită. de aproape, încă, ne vatămă cu a sa flecăreală fără de-un capăt. e ca și cum timpul sau cuvîntul sunt calpe monede. ah, sparta… dar aceea e goală de oameni… poate sparthena, dacă s-ar mai putea în atîta ură… poate doar ideea… poate…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s