memoria internă a fluturilor de mătase (3)

ceața e o împletire continuă de degete tăiate cu cuțitul. amintirea sufletelor noastre, după o boală mai lungă, e precum ierburile ațoase și umede de la încheieturile gîndurilor dizolvate-n idei generale. plînsul interior e o pată lipicioasă de apă pe plămîni. uneori ai senzația că respiri ceață și uiți că ochii tăi nu mai disting culorile nici măcar ziua, cînd toți oamenii sunt cenușii.

30-01-1974, Oana

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s