sonete de cîntat la masă (1)

ai să mi-o lingi și ai să urci în ea…
o așchie de vis mă deșira
în patul cu amiază de demult,
cînd glezna ți-am desprins-o din sărut.
nu te speria de vorbe și-ți repet,
refrenul dînd, pe-alocuri, în sonet,
că mi-ai lipsit
ca moartea din mosor prin labirint,
ca praf de copt
în cifra opt
și-a miez de calendar crucit.
cît sa te iert că m-am dospit
sub iarba leneșă, și ea,
de-atît tăcut?

cum te-aș mai vrea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s